Insemnãrile unei adolescente

ceai de ghimbir cu miere.

Din cer ologii au picioare. Schimonositii zambesc un zambet larg si lumineaza luna. Fotomodelele sunt fade si trecute ca fitilul stins al lumanarii cu care mi-ai ars mana si mi-ai atins capilarele care de aici imi seamana a quarci. O cuanta de energie mi se foieste in jur si aprind soarele pe care vi-l filtreaza ozonul si va deosebeste pe toti de noapte. Nu va plac ziua. Toti sunteti atat de diferiti ca nu va dati seama c-ati putea fi toti la fel dincolo de cortina. Dar cortina va ajuta. Va face ceea ce ati invatat sa fiti, desi nu va dati seama ca intregul vostru eu se roteste ca un sor orb in jurul propriei orbite, iar voi sunteti insipizi si egotisti. Asa de gravi si monotoni ca va afundati tot mai mult in propria cenusa, crezand ca de fapt ardeti fara oprire. Arde doar timpul ca o ata si elasticele vi se subtiaza. Si viata vi se departeaza tot mai mult de miez. Nu traiti invers, nici inapoi. Nu traiti asa cum va doriti, dar nici nu vedeti caci nu traiti. Mai bine inadaptati. Mai bine intuneric. Mai bine lipsa. Mai bine departe.

De sus vad toti oamenii de lut.

Do you remember the first time
...you held a hand
...you kissed someone and got lost in the moment
...you promised it's gonna be forever and more than ever
...you shed a tear and shared a smile
...you walked away looking behind
...you made a step to change your life
...you had your friends around you
...you played the bottle game
...you had a crush
...you laughed out loud
...you said it's not gonna happen again
...you thought nobody lives as much as u did right then
...you were proud of urself
...you watched the sunrise
...you had a white night
...you got drunk
...you smoked
...you danced till dawn
...you were simply happy?


...I can't...

Pentru a vedea lumea trebuie sa deschizi si ochii. Nu te-ai saturat s-alergi cu ei inchisi?

Never again will I need a painter to colour my heart red .

You're like a melody that follows me .. and when you go, I still hear the music constantly.

Scriu despre tine, eu si multi altii ... Si-n toata puterea, naivitatea isi da frau liber , facandu-ma sa cred iar in povesti. Dar ce poveste-i asta? Fara-nceput .. fara sfarsit si poate-un mijloc. E povestea noastra? O parte din mine, o farama din tine si-un bagaj de vise plin. A da, si nimic, in special nimic.

Jumatate-de-geaman s-a desprins. A mers pe un drum plin de spini, s-a prabusit, insa a gasit o mana intinsa si s-a prins de ea. Dar o lasa sa fuga...jumatatea nu-i decat un intreg mai mic.

...pe oricate mari as naviga, tot oceanul mi-e mai drag.

Cine sunt eu?
Chipul pe care il critic zi de zi in oglinda? Imaginea difuza pe care o vad in geamurile magazinelor in timp ce-mi croiesc drumul pe care stiu ca trebuie sa il fac, desi nu imi dau seama de ce?
Tiparele de personalitate si comportament la care reactionez sunt doar un mit.
M-am obisnuit ca atunci cand spun "eu" sa imi pun aratatorul pe piept si sa atribui tot ceea ce vad unor doua litere ce ma nenorocesc. Asadar, cine sunt eu? Trupul din spatele testelor de personalitate? Dar ele ma atribuie unor perioade trecatoare din viata.
(Astazi imi place crima, maine pedeapsa, invinovateste-ma daca poti.)
Sunt atat de departe de mine incat sunt constienta ca pot face zeci de gesturi necugetate demne de regretat mai apoi. Dar am ramas blocata in fata unui perete gol si a unei sile fata de ceea ce ating in jur.

Mi-e scarba de unul cate unul, toti pasii pe care ii purced apasat pe parchetul ticsit de clor. Covorul mi se inmoaie printre degete in acelasi sens cum imi simt firele de par patrunzandu-mi intreg encefalul. Sunet dupa sunet mi se reflecta dintr-o ureche in alta precum si imagine cu imagine ma lasa livida..

Cu greu am ajuns pe culmi, dar mi-a luat o fractiune de timp sa ma prabusesc in abis. Ca si cand toate fibrele mi s-ar aspira in suflet unde incepe prabusirea. Si-apoi aud intr-un ecou "cine esti tu?"